5 pași în gestionarea emoțiilor care ne blochează

Modul în care ne percepem propriile emoții ne determină starea sufletească și felul în care acționăm și luăm decizii. Căutăm emoțiile plăcute, bineînțeles! Ne face plăcere compania cuiva care ne creează o emoție de bună dispoziție și evităm persoanele care ne creează emoții neplăcute. Este în firea umană să alegem pe baza emoțiilor. Dar ce facem atunci când emoțiile ”vin peste noi”, ne blochează și ne determină să luăm decizii pe care le regretăm mai târziu? Ce metode putem folosi pentru a ne controla emoțiile în situații importante pentru noi? Situații precum: interacțiunea cu persoana de care ești îndrăgostit, căreia încă nu i-ai declarat iubirea, susținerea unui interviu, discuția cu șeful, întâlnirea cu un client dificil etc., ne pot bloca comunicarea eficientă datorită emoțiilor puternice, și, mai rău, ne pot determina reacții greu de controlat. Atitudinea și comportamentul nostru sunt consecințe ale emoțiilor pe care le trăim și pe care le-am dezvoltat în timp, pe baza experiențelor trăite.

Primul pas: identificarea emoției care ne blochează

De cele mai multe ori acționăm ”din instinct”, fără să ne gândim prea mult. De exemplu, dacă ai avea șansa să ocupi un post într-o companie în care îți dorești să intri, dar este necesar să ai un interviu cu Managerul de Resurse Umane, iar acest lucru îți creează un disconfort atât de mare încât refuzi să trimiți CV-ul, atunci este vorba despre un blocaj emoțional ce nu îți permite să te dezvolți. Pur și simplu emoția îți sabotează evoluția. Poate nu ai fi fost acceptat, dar nu vei știi niciodată. Ceea ce este mai rău este că nici nu vei căpăta experiența ”interviului” și ai toate șansele să ratezi și alte posibilități de angajare. Am cunoscut oameni foarte buni într-un domeniu, dar care nu ”își găseau job pe măsură”. Ceea ce nu își găseau de fapt, era puterea de a-și depăși emoția care îi bloca.

Ce este de făcut? În primul rând să identificăm și să conștientizăm emoția blocantă. Să o recunoaștem și să o acceptăm. Sunt oameni care nu își recunosc emoțiile, își neagă propriile trăiri și își caută scuze. Aceasta este o metodă nocivă. Nu ne ajută cu nimic, pe termen lung, dacă ne ascundem în spatele scuzelor. Ceea ce este nevoie să facem este să ne recunoaștem emoția, apoi să ne întrebăm de unde vine ea? De ce o simțim? Mintea noastră vrea să ne transmită ceva prin această emoție? Ne protejează cumva sau este o formă de teamă?

Nu este un lucru chiar simplu și la îndemâna oricui să lucreze cu propriile emoții pentru că avem tendința să devenim subiectivi și să ajungem ca până la final să ne găsim scuze și să tragem concluzia ”ăsta sunt și n-am ce face”.

Al doilea pas: localizarea și manifestarea emoției

Transpirație instantanee? Gură uscată? Palpitații? Tremur? Nod în gât? Amețeală? Emoția puternică, cea care ne blochează, se manifestă instant și incontrolabil (până învățăm să o gestionăm). Comportamentul poate lua forme independente de voința noastră: ridicăm vocea, dacă emoția nu ne-a luat ”graiul”, plângem (poate chiar în hohote), înjurăm (cum poate nici nu știm că putem), aruncăm cu obiecte sau poate pur și simplu încremenim și luăm poziția unei statui…. Manifestarea emoției este diferită, de la om la om, și este determinată de ceea ce s-a înmagazinat în subconștient.

Hai să vă relatez o întâmplare pentru a înțelege mai bine cum se poate manifesta o emoție care blochează acțiunea constructivă.

Eram împreună cu un coleg la un client important. Colegul meu era consultant de vânzări, eu – mentorul lui ce îi acorda consultanță și sprijin în activitatea sa. Colegul meu avea convingerea că marfa pe care o vindea era prea scumpă și nu ar fi avut șanse să ia vreo comandă de la acel client. Avusesem cu el o discuție înainte să ajungem la client și îi spusesem câteva lucruri despre încrederea în sine și în marfa pe care o vindea. Cu toate că, la nivel declarativ, colegul arătase siguranță și încredere, în fața clientului s-a pierdut instant. Îi curgeau picături de transpirație pe tâmple, nu-și găsea cuvintele și părea pierdut total în spațiu. Am preluat controlul discuției, am reușit să-i șoptesc să fie atent la ce zic și ce fac, și am plecat cu o comandă frumoasă de la acel client. Am avut apoi o discuție pe care o redau aici:

• Îmi cer scuze, Ioana. Nu știu ce mi s-a întâmplat – spuse el privind în jos (semn non-verbal al rușinii și al vinei)
• Eu știu ce ți s-a întâmplat – i-am răspuns. Te-a blocat propria emoție, propria convingere că nu poți vinde
• Da, cred că asta a fost…. Dar te-am urmărit și am observat cât de relaxat vorbeai și nu îmi explic cum ai reușit să îl convingi pe client să cumpere…
• În primul rând mi-am controlat emoțiile și am depășit blocajul că marfa noastră ar fi scumpă…. Scumpă comparativ cu ce? Calitatea produselor noastre este net superioară altor produse similare din piață, calitatea serviciilor este, de asemenea superioară, termenele contractuale sunt foarte bune și flexibile, deci clientul avea avantaje serioase să cumpere de la noi…. Nu doar prețul contează! Blocajul ”prețului ridicat” te-a făcut să crezi că nu poți vinde…. Acel blocaj, care este o convingere limitativă, te oprește să abordezi clienți noi și chiar să-i dezvolți pe cei pe care îi ai deja…. Ceea ce ai nevoie este să depășești acest blocaj.

Au urmat câteva ședințe de coaching în urma cărora colegul meu a reușit să-și stăpânească emoțiile și să vândă mai mult, să fie mai orientat către clienți.

În primul rând a conștientizat și a acceptat emoția care îl bloca, apoi a recunoscut modul în care se manifesta și a acceptat că este nevoie să facă următorul pas….

Al treilea pas: cu ce înlocuim emoția blocantă

Emoțiile nu sunt rele, nu sunt negative sau pozitive, ele se manifestă și ne ajută sau ne limitează. Sunt ale noastre și ne bucurăm că le avem. Înseamnă că trăim și suntem sănătoși. Atenția asupra emoțiilor ne determină să acționăm și să reacționăm. Lucrurile par simple: simt emoția, simt cum se manifestă, conștientizez manifestarea, dau la o parte și merg către succes! Teoria, ca teoria, dar cum punem în practică? Cu puțin (sau mai mult) exercițiu putem reuși! Avem în noi puterea de a face orice ne propunem! Este nevoie să vrem și să ne deschidem mintea și să nu ne temem de greșeli pentru că a greși este omenește (poți citi în articolul dedicat despre Greseli ca Lectii).

Deci, cu ce înlocuim emoția blocantă? Sau ce facem când emoția ne blochează?

Hai să ne amintim ce făceam când eram copii și îi vedeam pe cei mai mari (copii sau adulți) făcând ceva ce ne doream. De exemplu, cât de minunat era să se bălăcească în apă. Eu îmi amintesc, când aveam vreo 7 ani, cum mă uitam la cei mai mari ca mine distrându-se în piscină, iar eu stăteam pe margine pentru că emoția – frica de înec – mă ținea departe de apă și de distracție. Nu știam ce să fac, nici măcar nu știam că aș putea face ceva, până când a venit o doamnă și m-a întrebat de ce sunt tristă. I-am spus că mi-aș dori să fiu în apă și să mă joc cu prietenii mei. Doamna m-a întrebat: ”Atunci, de ce nu ești în apă, dacă asta îți dorești?”. Am privit-o nedumerită și am gândit: ”ce nu înțelege femeia asta? Mi-e frică că mă pot îneca!” Doamna se uita la mine, iar eu nu îndrăzneam să-i spun ce gândesc, pentru că aveam convingerea că va râde de mine…. da, convingerea! Două emoții care mă blocau: frica de apă și convingerea că voi părea o fraieră…. Mi-aș fi dorit atunci să nu am nici frica de înec și nici rușinea propriului blocaj. Mi-aș fi dorit să fiu la fel de relaxată ca prietenii mei, la fel de dezinvoltă și încrezătoare în propria putere. Ce am făcut? Am plecat acasă și le-am spus părinților că vreau să învăț să înot. A fost pasul către depășirea blocajului.

Deci, am conștientizat emoția, blocajul, am identificat ce vreau să simt (alternativa pozitivă) și am luat o decizie.

Al patrulea pas: Ce variante avem pentru a înlocui emoția

Unele emoții, chiar dacă par a ne bloca, de fapt ne protejează într-o anumită măsură. De exemplu, teama că putem fi loviți de o mașină ne ține pe trotuar când semaforul este ”pe roșu”. Dacă teama că putem fi loviți de o mașină ne ține în casă, atunci, această teamă devine neproductivă și ne blochează acțiunile și drumul către ascensiunea personală. Pe scurt și într-un exemplu banal, aceasta este diferența dintre teama care ne protejează și cea care ne blochează.

Astfel, conștientizând această diferență, avem posibilitatea de a alege emoția productivă adecvată contextului în care suntem. Mai precis, teama de înec, poate fi înlocuită cu dorința de distracție împreună cu prietenii. Pentru a depăși această teamă, este important ca, după identificare,  conștientizare, recunoaștere și manifestare să găsim emoția pe care dorim să o trăim în locul emoției blocante.

Al cincilea pas: Depășirea emoției

Toate bune și frumoase până aici, dar aici e aici! Cum să depășim emoția care ne blochează? Cum să mă arunc în apă când îmi este frică de înec? Cum să ies pe stradă dacă mi-e teamă că mă poate lovi o mașină? Cum să merg să vând când am în minte că am produse scumpe?

Putem face ceea ce ne propunem atunci când credem că avem tăria, puterea și încrederea în reușita noastră. Atâta timp cât credem că nu avem șanse, că suntem prea mici, prea slabi, prea neînsemnați sau nu merităm succesul, nici succesul nu va veni spre noi. Îl blocăm prin propriile blocaje și emoții limitative. Ne auto-blocăm prin propriile acțiuni și limitări.

Sunt câteva metode pentru a depăși emoțiile (identificate și conștientizate) care ne blochează drumul către succes, iată două dintre ele:

Metoda detașării. Privim emoția din afară, ca și cum nu ar fi a noastră. Putem face acest lucru când suntem liniștiți. Mai precis, știind că în anumite situații (trebuie să știm care sunt acele situații), ne manifestăm într-un anume fel pe care îl conștientizăm că nu este productiv pentru noi, ne imaginăm cum dorim să reacționăm, ce dorim să facem mai precis. De exemplu, dacă știm că avem emoții puternice atunci când am susține un interviu, ne imaginăm cum am fi relaxați în timpul acelui interviu, cât de bine am putea comunica și cât de ușor am obține postul pe care îl dorim. Știu că poate părea un lucru greu de realizat, și acest gând este unul distructiv, limitativ, dar te întreb: ce ai avea de pierdut dacă ai încerca metoda detașării pentru o situație prin care treci?

Metoda diminuării și maximizării. După ce reușim să ne detașăm și să ne găsim alternativa pozitivă la emoția blocantă, ne imaginăm cum emoția negativă se micșorează până la dispariție, iar emoția pozitivă se mărește până o simțim că ne invadează mintea și corpul. Este posibil să nu ne iasă din prima și este normal să se întâmple așa. Blocajele pe care le avem în subconștient se vor manifesta și ne vor spune ”bă, ești prost? Cum poți crede așa ceva? Micșorezi, mărești, și gata? Ești ca nou?” iar eu te întreb din nou: ce ai avea de pierdut dacă ai încerca?

Suntem invadați de convingeri limitative, suntem blocați în emoții ce ne sabotează ascensiunea către succes și nici nu suntem conștienți. Credem că avem principii, că avem rușine, că avem bun-simț… Da, avem și este bine că avem și principii, și rușine, și bun-simț. Doar că, de cele mai multe ori, avem prea mult, iar asta ne blochează.

foto: pixabay