Moș Crăciun este personajul care ne-a fermecat tuturor copilăria. Totuși, la un moment dat am aflat că….Moș Crăciun este un pic (sau mai mult) cam diferit față de cea ce ne imaginam.
Provocarea părinților este clară:
Cum să îi spun copilului meu adevărul despre Moș Crăciun?
Întrebările copiilor sunt inerente:
Cadourile le cumpărați voi? Tu și tati? Sau chiar există Moș Crăciun? Dar care Moș, mami? Că am văzut foarte mulți pe stradă … Și pe unde vine Moș Crăciun? Și de unde știe ce cadou îmi doresc? Și cum ajunge la toți copiii?
Spune-mi mami, spune-mi! – este marea rugăminte!
Întrebări justificate, întrebări ce-și caută răspunsuri reale într-o lume ce devine mult prea comercială, mult prea mult ghidată doar de interese de creștere rapidă a profitului într-un timp foarte scurt. Sărbătorile au ajuns să fie, pentru mai toți comercianții, prilej de creștere a vânzărilor cu orice preț. Aproape că nici nu mai contează ce sărbătoare este și ce a fost inițial la baza ei, contează doar cum să ”scoatem niște bani din chestia asta”.
Este dificil să mergi cu copilul prin magazine și să găsești explicații pertinente pentru multitudinea de moși dispuși să pună întrebări incomode, gen ”ce cadou îți dorești?”. Lui îi este ușor să întrebe, dar ție, ca părinte, cum îți este să afli că micuțul tău îngeraș își dorește jumătate dintre jucăriile expuse în magazin? Cum îi explici apoi că nu se poate chiar atât? Că Moșul are un buget limitat? Hmmm….este cam de evitat să ai copiii cu tine la cumpărături în perioada în care în magazine sunt expuse sute de jucării, iar moșii deghizați încercă să smulgă de la copii liste nesfârșite de dorințe scumpe.
Moș Crăciun cel darnic și bun
Dar, pentru că nu poți evita la nesfârșit confruntarea cu realitatea, poți recurge la diverse explicații, cât de cât pertinente. Relatez mai departe propria mea experiență cu explicarea personajului:
Moș Crăciun a trimis în magazine toate jucăriile pe care le poate trimite copiilor și fiecare își poate alege doar una, ca să ajungă pentru toți!
Aceasta a fost explicația pe care eu am dat-o fetei mele, cu câtiva ani în urmă, când eram împreună în magazine, la cumpărături. A ținut! Mergeam cu fata mea de mână, ea se uita la toate jocurile și jucăriile, cu răbdare și interes, apoi se hotăra și îi scria moșului. Când era mai mică, și nu știa să scrie, îmi dicta mie scrisoarea, apoi a scris singură. A mers chestia asta vreo doi ani, dar a venit și momentul! Chiar înainte de Crăciun, a apărut marea întrebare:
”Mami, dar chiar există Moș Crăciun?”
Uuuhhh….am tras aer în piept în timp ce gândeam: ”idee…idee….să-mi vină o idee…”. Fata mea mă privea cu ochii ei mari și inocenți, așteptând marele răspuns. După ce am respirat adânc, am dat la o parte primul răspuns ce-mi venise brusc în minte (”nu draga mea, este o minciunică ce o spun toți părinții”) și mi-am luat câteva secunde pentru a gândi ceva inteligent. Apoi i-am răspuns cu o întrebare:
– Nu-i așa că îți place Crăciunul?
– Da mami, îmi place!
– Ce îți place la Crăciun?
– Îmi place că stați acasă, tu și tati, îmi place că împodobim bradul, că mergem în vizită ….
– Că ne plimbăm în parc, îți place? – continui eu încercând să o fac să se transpună în bucuria zilelor de sărbătoare.
– Da, mami! Îmi place când este zăpadă și ne jucăm cu toții, și facem om de zăpadă și îngerași în zăpadă…și îmi place când tati mă plimbă cu săniuța.. – continuă ea entuziasmată și vizibil încântată la amintirea trăirilor din perioada sărbătorilor de iarnă. Și îmi mai place când arunci cu zăpadă în sus și faci să ningă!
– Și când stăm în casă și ne jucăm, și mâncăm prăjiturele, îți place? – întreb eu la fel de entuziasmată, simțindu-i și transmințându-i bucuria.
– Da, daaa….e minunat Crăciunul, mai ales că primim și cadouri!
– Așa este pui mic! E minunat! Nu-i așa că este atât de frumos Crăciunul? Atât de frumos încât nici nu mai contează cine aduce cadourile! Este minunat că le primim și ne bucurăm de atâtea lucruri frumoase!
– Da, mami! E minunat Crăciunul!
…uuuhhhh….am respirat ușurată. Reușisem să îmi stăpânesc bine emoțiile (poți citi și tu despre Pașii recomandați pentru a gestiona emoții) și am continuat să vorbim, fără alte întrebări, doar ne-am făcut planuri pentru Crăciunul ce tocmai urma. Știam că discuția nu se oprea acolo, dar la fel de bine știam că fata mea deja înțelesese că bucuria Crăciunului vine din interiorul nostru!
”Mami, dar cine este moș Crăciun?” – vine întrebarea la doar câteva zile după discuția noastră. I-am spus legenda pe care o știam despre meșterul care făcea jucării tot anul și le vindea ieftin în ajunul Crăciunului. Bătrânul meșter devenise, printr-o minune, Moș Crăciun pentru că își dorise cu ardoare să poată face atât de multe jucării încât să le dăruiască (da! să le dăruiască!) tuturor copiilor și în special copiilor săraci. Iată legenda:
A fost o dată un meșter care făcea tot anul jucării și le vindea la târg în ajunul Crăciunului. Pentru că oamenii care veneau la acel târg nu erau prea bogați, meșterul vindea jucăriile pe bani puțini, bucuria lui venea din bucuria copiilor. Într-un an, în drumul de întoarcere de la târg, meșterul s-a oprit pentru o clipă să privească pe fereastra unei case în care știa că locuiește o familie săracă cu trei copii. Era curios să vadă dacă părinții au avut ceva bani să le cumpere copiilor jucării.
Copiii erau triști și vorbeau între ei:
– Offf….dacă am avea o singură jucărie, numai una, ne-ar fi de ajuns…
– Ne-am juca împreună și nu ne-am certa niciodată!
Bătrânul meșter, auzindu-i, se întristă și își dori foarte tare să mai fi avut măcar o jucărie pentru ei. Dorința sa fuse atât de puternică încât s-a întâmplat o minune! Un soldățel de plumb apăruse, nu se știe cum, în sacul meșterului. Astfel, cei trei frați sărăcuți s-au bucurat enorm că au primit și ei o jucărie. În drumul său spre casă, bătrânul meșter se gândea că ar fi vrut să facă atât de multe jucării, încât să poată dărui câte una fiecărui copil din lume, dar mai ales celor săraci, cărora părinții nu-și puteau permite să le cumpere. Și cum mergea el așa, gânditor și plin de dorința de a face bine, văzu în zăpadă un pui de căprioară rănit la un picior.
– Sărmane puiuț… ce ai pățit?
După cum s-a priceput și cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a pansat rana și l-a ajutat să se ridice.
Atunci puiul de căprioară i-a vorbit:
– Ai o inimă bună și eu te pot ajuta să-ți îndeplinești dorința.
Dintr-o dată a apărut o sanie fermecată purtată de niște reni, iar bătrânul s-a înălțat spre o lume de basm. Chiar și hainele lui sărăcăcioase s-au preschimbat în haine de sărbătoare. Sania fermecată l-a dus într-o lume îndepărtată, unde, într-o căsuță cu ferestre luminate, o mulțime de pitici precum cei din povești l-au întâmpinat bucuroși. Piticii erau harnici și îndemânatici, gata să se apuce de treabă, iar bătrânul meșter priceput îi îndruma să facă jucării, mereu multe și frumoase, pentru fiecare copil din lume. În seara de Ajun, copiii se ghemuiesc în pătucurile lor, adorm și visează. Este noaptea viselor care se împlinesc! A doua zi, în dimineața de Crăciun în jurul bradului împodobit, bucuria copiilor este fără margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Bătrânul meșter a trimis fiecăruia cadoul dorit! De atunci, după numele sărbătorii de Crăciun, copiii i-au pus numele Moșului cel darnic și bun: Moș Crăciun! Și așa a rămas!
”Moș Crăciun este spiritul sărbătorii, este cel ce ne face să fim mai buni și să ne gândim și la cei mai sărăcuți. Moș Crăciun ne dă puterea să oferim necondiționat și să ne bucurăm de bucuria celorlalți!” – a fost explicația pe care i-am dat-o fetei mele fără să o mint. ”Am înțeles mami! Acum îți spun direct ce îmi doresc de la Moș Crăciun și să-mi spui și tu… și tati …și bunica ce vă doriți ….ăăă….dar să nu fie prea scump, că Moșul are un buget micuț”.
foto: pixabay
