Suntem îndemnate de mici să fim puternice, să nu plângem, să nu ne mai smiorcăim: ”ești mare acum (chiar dacă aveam doar 6-7 ani) nu mai plânge că râde lumea de tine. Trebuie să fii puternică!”. Despre băieți nici nu mai spun…ei sunt puși ”la colț” încă de pe la 3-4 anișori: ”ești băiat! Și băieții nu plâng! Râd fetițele de tine…” Plânsul este asociat cu slăbiciunea, iar puterea cu tăria de caracter. Cine nu plânge, dă dovadă de tărie de caracter. Cam așa ni se implementau niște credințe limitative în mintea noastră inocentă, credințe care ne vor împiedica în viață să ne manifestăm liber și să ne facem relații bazate pe sinceritate, încredere și respect.
Am fost crescuți și creștem copii puternici. Dar fericiți? Când ești puternic nu ești fericit? Sau ești fericit când ești puternic? Sau când ești fericit înseamnă că ești slab? Fericirea și puterea sunt, în esență, sinonime sau antonime? Sau sunt antagonice? Conform dexonline fericirea este o ”stare de mulțumire sufletească intensă și deplină”, iar puterea este, în sensul la care fac referire aici, ”faptul de a putea; capacitate, însușire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva; putință”.
Toate aceste întrebări au început să mi se formeze în minte când am citit, cu ceva timp în urmă, că ”lângă bărbați puternici/adevărați (oare cum or fi bărbații neadevărați?) sunt femei fericite, iar lângă bărbații slabi femeile devin puternice!” Așa să fie? Dacă ești o femeie puternică nu poți fi fericită lângă un bărbat puternic? O femeie fericită este o femeie slabă? Trebuie să devii slabă pentru a fi fericită?
Puternic vs. fericit
Puterea și Fericirea sunt antagonice? Ele se află în opoziție? Să privim și din cealaltă perspectivă: un bărbat fericit are alături o femeie puternică? Un bărbat puternic are lângă el o femeie slabă? Un bărbat slab determină ca femeia de lângă el să devină puternică? Lucrurile pot fi interpretate în diverse forme și fiecare poate avea propria variantă și viziune. Percepțiile noastre se formează pe baza experiențelor acumulate, a mediului în care am fost crescuți, am trăit și trăim zilnic, și în funcție de credințele noastre care ne sunt adânc înfipte în subconștient.
Cunosc o femeie care a trăit 13 ani alături de un bărbat nepotrivit ei (sau ea nepotrivită lui, depinde din ce unghi privim). Se cunoscuseră când ea avea 18 ani, iar el 23. Ea era, pe atunci, timidă, introvertită, plângăcioasă, dar fericită alături de soțul ei cu 5 ani mai mare, un bărbat pe care ea îl vedea puternic, cu mai multă experiență de viață, un bărbat ce îi oferea ceea ce ea credea că are nevoie.
După câțiva ani, lucrurile s-au schimbat. Ea a început să vadă cu alți ochi lumea, viața, începuse să-și dorească mai mult de la relația lor. Când discuțiile lor nu dădeau roade, pentru că aveau păreri diferite, parcă în fiecare zi tot mai diferite, ea și-a început un fel de ascensiune interioară. Din timidă, devenea în fiecare zi mai dezghețată, din introvertită, începea să fie mai vorbăreață, mai sociabilă. În loc să plângă, ”bătea cu pumnul în masă” (în sensul că era tot mai stăpână pe ea), dar devenea mai nefericită, pentru că era tot mai nemulțumită de cum evoluau lucrurile.
Cu cât ea își dezvolta tot mai mult tăria de caracter, cu atât mai mult își arăta el slăbiciunea, frustrarea și teama că ea îi scapă de sub control. Pentru că aceasta era realitatea pe care ea nu o văzuse la început. Fusese sub controlul lui, iar acum începuse să ”scoată capul, să respire aerul libertății”. El se folosea de o falsă putere ce ascundea de fapt o slăbiciune, pentru a o ține pe ea sub control, sub masca unei fericiri de suprafață. Deci, într-un anumit fel, are sens ceea ce spuneam mai sus: ea devenea o femeie puternică pentru că avea alături un bărbat slab, căruia îi descoperea încet-încet slăbiciunea. Devenind puternică, devenea și nefericită lângă acel bărbat pentru că vedea că el nu era ceea ce ea credea că e, ceea ce el îi arătase, profitând de naivitatea ei.
Astăzi, privind în urmă, ea se întreabă de multe ori, cum de nu a văzut realitatea de la început? Cum de a pierdut atâta timp? 13 ani. Pe de altă parte, probabil că nu ar fi avut loc o schimbare în viața ei, în gândirea ei, dacă nu ar fi trăit acea experiență. Unii oameni nu se schimbă prea mult în viață, alții se transformă în funcție de ceea ce viața le oferă sau de ceea ce încep ei să vadă, să aprecieze, să dorească. Oare cum e mai bine? Ideal ar fi să fii liniștit în interior și vei arăta asta și în exterior. Ideal ar fi să cunoști omul potrivit ție, pentru că fiecare jumătate are jumătatea ei sau fiecare sac are peticul lui. Ideal ar fi să fii și fericit și puternic!
Fericirea vine din suflet. Din împlinirea sufletească. Când te simți mulțumit cu ceea ce ai, cu ceea ce ești, cu viața ta, poți spune că ești fericit. O femeie fericită are lângă ea bărbatul care o face fericită! Indiferent cum se vede acel bărbat de către ceilalți, dacă femeia de lângă el este fericită, atunci el este pentru ea ceea ce îi trebuie ei! Și este valabil și invers: un bărbat fericit are lângă el femeia care îl face fericit. Indiferent că acea femeie este puternică, slabă, introvertită, vorbăreață, deșteaptă sau oricum o fi ea, este a lui și îl face fericit! Până la urmă despre asta este vorba când spunem că fiecare are jumătatea lui. Jumătatea mea poate fi total nepotrivită pentru tine, iar jumătatea ta este doar jumătatea ta.
Eu cred că Fericirea și Puterea nu sunt într-o contradicție antagonică (contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou). Nu trebuie să fii puternic și nefericit sau fericit și slab. Avem cu toții momente când ne simțim slabi, indeciși, debusolați, sensibili, plângăcioși și avem nevoie de cineva (mai) puternic lângă noi, cineva care să ne ia în brațe, să ne mângâie pe frunte, să ne spună că suntem buni, să ne încurajeze, să ne spună că ne iubește și că are încredere în noi. Atunci vom deveni mai motivați, mai puternici, mai stăpâni pe noi, mai siguri pe ceea ce facem, pe ceea ce gândim. Vom avea tăria de a lua hotărâri, de a schimba ceva în viața noastră, de a merge mai departe.
Aș zice că oamenii puternici și fericiți au alături oameni puternici și fericiți!
foto:pixabay
Mare dreptate ai… Felicitari pentru cum ai redat acest subiect! Te voi recomanda unei prietene care stiu sigur ca are nevoie de sprijin din partea unui specialist. De fapt, am redirecționat deja articolul.